Ultimele decenii, dominate de dezvoltarea rapidă a comunicării mediate de computer, au produs pretutindeni schimbări în limbajul curent și în practicile de comunicare. În limba română, transformări evidente sunt cele lexicale și stilistice: intrarea în uzul curent și chiar extinderea metaforică a unor terminologii de specialitate, în majoritate de sursă engleză, producând numeroase derivate, expresii și locuțiuni; răspândirea unor procedee de formare a cuvintelor, creative și ludice (abrevieri, acronime, jocuri de cuvinte); interferențele puternice între scris și oralitate, între diferitele registre ale limbii, manifestarea în scris a colocvialismelor, a argoului și a violențelor de limbaj. Semnificative sunt și amestecul de coduri (limbaj verbal, simboluri grafice, imagine), amestecul lingvistic – cel mai adesea cu treceri bruște între română (în varietățile ei sociale și chiar regionale) și engleză –, relaxarea unor norme (de punctuație, ortografie) și constituirea unor practici lingvistice și a unor subcoduri comunicative de grup. Schimbările reflectă un raport permanent între creativitate și clișeizare, între globalizare și afirmarea identităților locale, între public și privat, între utilitar și estetic, între deschiderea către o cantitate infinită de informație și închiderea în credințele și opiniile unor mici comunități constituite ad-hoc.