Speakeri - TEDx University of Bucharest

Romiță Iucu

Romiță Iucu

Profesorul Romiță Iucu este Președintele Consiliului de Orientare și Analiză Strategică al Universității din București și profesor universitar la Departamentul de Științe ale Educației, din cadrul aceleiași instituții de învățământ superior.

Profesorul Iucu este membru al Steering Committee L&T al EUA - European University Association, și Chair person al Bologna EduLAB din cadrul UNICA (Rețeaua Europeana a Universităților Capitale). A deținut funcția de Prorector pe probleme academice al Universității din București pentru un număr de 16 ani și a fost, de asemenea și Rector Interimar între 2016-2017, pentru o perioada de 7 luni. La nivel internațional a mai avut și funcția de Președinte al ENTEP (European Network on Teacher Education Policies) și a lucrat pentru Comisia Europeană, Banca Mondială și UNICEF.

În septembrie 2022, profesorul Iucu a fost numit, de către reprezentanții Magna Charta Observatory, ambasador al Magna Charta Universitatum (MCU).

IS THE UNLEARNING THE FUTURE OF LEARNING? Este dez-învățarea viitorul învățării?

Care va fi următoarea criza majoră pe care o va resimți societatea viitorului ? Multe voci avizate din sfera de acțiune a World Economic Forum și OECD vorbesc despre ”skills gap” (”criza de abilități”), ca despre viitoarea criză de magnitudine care va influența societatea, dar mai ales educația anilor care vor urma.

Dacă se anticipează o asemenea evoluție, ce implicații se vor resimți asupra sistemelor de educație și de formare și care vor fi instrumentele de predicție pentru a preîntâmpina efectele posibile, printr-o acțiune foarte rapidă? Dacă sistemele educaționale vor fi afectate predominant, care sunt ”stâlpii de rezistență” din interior pe care se va baza echilibrul acestora? Poate rămane învățarea- singurul element, în opinia experților care, după pandemia cu Covid-19, nu mai este la fel ca înainte, fiind dramatic schimbat-, un puternic factor de rezistență pentru continuitatea proceselor educaționale ? Pot fi ”unlearning” (”dez-învățarea”) și ”relearning” (”re- învățarea”) cei mai buni predictori, mijlocitori și facilitatori pentru crearea unei stări de pregătire în vederea gestionării viitoarelor situații turbulente?

Sunt instituțiile de învățământ superior conștiente de aceste evoluții și pregătite pentru a face față provocărilor derivate din acestea: modernizarea curriculei și reconsiderarea interacțiunilor educaționale, deschiderea unor rute academice alternative, atât pentru studenții tradiționali cat și pentru cei non-tradiționali, implementarea unor pedagogii inovative, care sa fie mai suple, mai agile si mai flexibile pentru procesele complementare de learning, unlearning și relearning?

Putem să adresăm, în acest context, întrebarea ”Is the unlearning the future of learning ?”.